Excursia în Japonia a fost, înainte de toate, o călătorie cu familia. Aveam multe locuri de văzut, orașe de descoperit și experiențe pe care voiam să le trăim împreună.

Dar, fiind pescar, exista un lucru pe care pur și simplu nu puteam să-l ignor: ocazia de a pescui la bass în Japonia.

Și nu oriunde, ci pe lacul Biwa, un loc legendar pentru pescarii de bass și lacul asociat cu recordul mondial al acestei specii.

Pentru mine era genul acela de ocazie care poate apărea o singură dată în viață. Eram în Japonia, eram aproape de Biwa și știam că, dacă plecam acasă fără să încerc măcar câteva lansări, aveam să regret. Sa pescuiesti pe acest lac nu ai nevoie de licenta sau permis de pescuit dar sunt unele locuri interzise , daca esti atent la indicatoare este foarte simplu sa iti dai seama unde poti pescui.

Raiul pescarilor

Pregătirea partidei a fost ea însăși o experiență.

Am ajuns într-un magazin uriaș de pescuit, deschis 24 de ore din 24numit Johshuya Fishing Tackle Shop Toyocho la 20 minute din centru Tokyo cu metroul. Pentru un pescar, locul putea fi descris foarte simplu: raiul pescarilor.

Rafturi întregi cu lansete, mulinete, fire și o varietate impresionantă de năluci. Japonia este una dintre țările de referință când vine vorba despre echipamentul de spinning și pescuitul la bass, așa că era greu să intri acolo și să pleci cu mâna goală.

Eu aveam însă o misiune clară.

Mi-am cumpărat o mulineta, un băț de spinning, fir textil și mai multe momeli artificiale, atât pentru pescuitul la suprafață, cât și pentru pescuitul în adâncime.

Echipamentul era pregătit. Mai rămânea un singur lucru: să ajung la apă.

Cu metroul la pescuit

A doua parte a aventurii a fost una pe care nu o întâlnești prea des într-o partidă de pescuit.

Am luat echipamentul și am plecat cu metroul la pescuit.

Fără mașină încărcată cu zeci de kilograme de echipament, fără bagaje multe și fără toate lucrurile cu care sunt obișnuit la o partidă de pescuit în România.

O lansetă de spinning, câteva năluci și dorința de a pescui măcar puțin în apele lacului Biwa.

Ploaie pe lacul Biwa

Vremea nu a ținut însă prea mult cu mine.

Ploua, iar timpul pe care îl aveam la dispoziție era oricum limitat. Nu am putut să stau atât cât mi-aș fi dorit și nici să explorez lacul așa cum merită.

Dar nici nu acesta era cel mai important lucru.

Important era că ajunsesem acolo.

Am lansat nălucile în apa unui lac despre care citisem și auzisem atât de multe. Pentru câteva momente nu mai conta ploaia, nu mai conta că timpul era scurt și nici măcar faptul că nu aveam un ghid care să-mi arate zonele bune.

Pescuiam pe lacul Biwa.

Iar pentru mine asta era deja o experiență pe care aveam să o iau acasă.

Un motiv să mă întorc

Partida s-a terminat mult prea repede. Am strâns echipamentul și m-am întors la cazare, tot cu transportul public, dar cu un gând care mi-a rămas în minte.

Poate că aceasta nu a fost ultima mea întâlnire cu lacul Biwa.

Dacă voi mai avea ocazia să ajung în Japonia, data viitoare aș vrea să fac lucrurile altfel: o zi întreagă de pescuit, o barcă și un ghid local specializat în bass.

Un om care cunoaște lacul, structurile, adâncimile și locurile în care se ascund exemplarele mari.

Pentru că undeva, în imensitatea lacului Biwa, poate mă așteaptă încă acel pește pe care fiecare pescar îl caută toată viața.

Poate, într-o zi, mă voi întoarce pentru bass-ul vieții mele.